Bruschette cu rosii
N-am mai postat de atata timp, incat pe cuvant ca nu mai stiam de unde si cum anume fac o postare noua.
Nu mai zic ca o sa postez mai des de-acum, fiindca stiu ca nu o sa ma tin de cuvant, dar incerc printre cele 5648375 de chestii pe care trebuie sa le fac zilnic, sa ma ocup un pic si de blogulet.
Desi extrem de simpla, promit ca reteta asta imi spala toate pacatele si absenta de vreo 2 ani :)
Noi suntem mari fani bruschette, insa pana acum le faceam cu rosii proaspete, taiate cubulete si aromatizate cu ierburi. Well, pentru reteta asta rosiile trebuiesc gatite putin, dar in asta sta tot farmecul. Aromele se imbina atat de sublim, incat nu te mai poti opri din mancat.
Toate retetele cu ingrediente putine din care ies rezultate delicioase cer ingrediente de cea mai buna calitate. Reteta de fata nu e o exceptie, deci folositi ulei extravirgin de masline, rosii aromate din piata, busuioc proaspat si cel mai important ; o paine buna! Fara ea, eu nu as astepta rezultate spectaculoase. Ciabatta merge perfect, insa noi avem alta preferata : painea padurarului de la Lidl. Merita toti cei 4.5 ron painica asta, pe cuvant! :)
Avem nevoie de:
- 4 rosii carnoase, aromate si bine coapte
- 4 linguri ulei de masline extravirgin
- 3 catei de usturoi
- 1-2 lingurite de oregano (am impresia ca al meu si-a pierdut aroma, e de ceva timp in recipient ce-i drept. Cel mai bine e sa puneti o lingurita dupa care gustati.)
-1/2 lingurita cimbru uscat
- busuioc proaspat, cateva frunze
- o lingurita de zahar
- sare, piper dupa gust
Radem pe razatoarea mica 2 din cei 3 catei de usturoi si ii calim putin in uleiul de masline incins intr-o tigaie. Adaugam rosiile taiate cubulete si lasam pe foc pana scade apa ce o lasa rosiile. Adaugam ierburile, zaharul, sarea, piperul si catelul de usturoi ramas dat si el pe razatoare.
Dam deoparte, feliem painea si o prajim pe plita sau in cuptor. Rosiile le punem caldute pe painea prajita si garnisim cu patrunjel tocat, pentru un aspect mai vesel :)
Mancam pana nu mai putem :D
E o reteta fresh, perfecta pentru vara, gata in no time si delicioasa.
Marsupi Plus
Despre purtarea bebelusilor nu am stiut foarte mult pana acum ceva timp, cand am dat peste blogul Cristinei, cautand experiente ale parintilor cu bebeii la munte. Eram insarcinata doar pe atunci. Am studiat fiecare wrap, mei tai, ssc, sling de pe hiphip.ro. Am crezut atunci ca eu nu voi sti sa il pun pe bebe in wrap sau sling, ssc-urile mi se pareau cam scumpe asa ca am zis eu ca cel mai ok ar fi un mei tai. Imi placea si cum arata, asa ca am luat un mei tai de pe ebay. BAD!!!
Am mai citit eu si pe site-uri din state, m-am mai uitat la filmulete pe youtube si toate astea imi ziceau ca mei tai-ul e ok inca de la nastere. Well nu a fost, evident!!
Mi-a placut foarte mult! A fost un pic mai greut pana Bia a crescut si trebuia sa folosim materialul atasat special pt nou-nascuti. Dar de cand o pun direct, e grozav!
Siii.....a ajuns Marsupi si la noi. Evident ca am deschis in graba pachetul, l-am montat si in 2 minute eram deja si afara :D In momentul in care am pus Marsupi pe mine,am avut o revelatie,zau!! E ATAT de comod si se aseaza ASA de fain, ca parca e facut special pentru tine.
Primul instinct a fost sa il cumpar, evident :D Am zis ca mai astept totusi un pic.
Ce mi-a placut teribil de mult la Marsupi :
- se monteaza foarte usor, te prinzi din prima ce si cum trebuie sa faci, fara sa ai prea mare experienta.
- se prinde in talie. Chestia asta mie mi-a placut enorm, il prinzi in talie si acolo ramane, no matter what. Nu are nici o sansa sa alunece in sus sau in jos pe haine, chestie care uneori la manduca se intampla.
- are pense. Bebe sta practic intr-un scaunel extrem de confortabil, mateialul nu e drept ca la manduca sau mei tai.
- desi bebe sta in pozitia corecta, are totusi materialul care vine intre picioarele bebelusului mai ingust. Cel putin pentru un bebe mai mic, eu zic ca sporeste confortul.
- se strange mic si ocupa foarte putin spatiu. Poti sa il ai tot timpul in poseta, de exemplu. Manduca nu iti permite asta
- materialul nu e gros, deci poate fi purtat vara, chiar daca afara e cald. Noi am prins si zile ploioase si calduroase in el si in ambele cazuri a fost perfect.
- poate fi purtat fara nici o problema un timp mai indelungat, bretelele care vin in x distribuie greutatea bebelusului foarte bine, deci durerile de spate nu exista.
- desi sistemul de prindere iti da un pic de gandit la prima vedere, practic e foarte sigur. Banda velcro e super, se prinde usor si nu exista absolut nici o sansa sa se desfaca.
- si faptul ca e "made in Romania" pe mine m-a dat gata!
Dezavantaje? Putine...:
- de fapt cel mai mare dezavantaj ar fi pretul. Daca ar fi fost mai ieftin, nu ezitam nici o clipa sa imi cumpar unul. Ma rog, inca ma gandesc la varianta asta. Daca il castig,o sa fiu cea mai hepi :D
- o alta chestie, minora ce-i drept, a fost ca atunci cand il montam dupa ce ieseam din masina, trebuia sa am mare grija la bretelele care atarnau pe jos. Cum noi am prins si ploaie si erau balti pe jos, a trebuit sa fiu mai atenta sa nu se murdareasca. Aici manduca are un plus. Doar inchizi catarama si ai plecat.
In rest, doar de bine :)
Ca o concluzie,Marsupi plus ar fi fara dar si poate prima mea alegere in materie de purtat bebelusii. Devine practic parte din tine. Imi pare rau ca nu l-am avut de cand s-a nascut Bia, dar avem abia 4 luni, deci long way to go :)
Multumim, Cristina pentru posibilitatea de a testa Marsupi, a fost cu adevarat o placere!
Torturi noi si cate ceva despre viata cu bebe
Dupa o absenta sa zicem motivata, am revenit. Am facut atatea torturi de cand nu am mai postat... cu siguranta nu o sa reusesc sa le pun pe toate, dar am selectat cateva sa va arat :)
Pe facebook postez cel mai mult, deci acolo o sa le cam gasiti pe toate.
In alta ordine de idei, sa va povestesc un pic despre viata de mamica. Ieri, Bianca a facut deja 3 luni. 3 LUNI! Atat de repede trece timpul, incredibil! Ma uit la hainutele de la inceput si nu imi vine sa cred ca era atat de mica la un moment dat :) Acum avem 6,3 kg, fata de 2,8 kg la nastere. Deci am pus mai bine de 1 kg pe luna :D Viata cu Bianca nu a fost deloc, dar deloc grea.
Desi atat eu cat si Razvi avem experienta 0 legat de bebei, ne-am descurcat mai mult decat ok. De fapt totul a venit natural, parca faceam asta dintotdeauna. Am avut si colici, mai avem inca din cand in cand, dar situatia nu a fost atat ce tragica precum ne asteptam si cum tot auzisem povesti.
In privinta somnului, suntem niste fericiti. Bianca doarme de pe la vreo 9-10 seara pana la 6-7-8 dimineata. Adica toata noaptea :D
Putem sa facem torturi linistiti, o luam cu noi in bucatarie in scaunelul de masina si daca aude mixerul e fericita. Il tinem pornit si daca nu avem nimic de batut, sa stea linistita.
Recuperarea dupa cezariana a fost mai mult decat ok, nu ma asteptam sa fie atat de bine. Si asta tinand cont ca nu am fost never internata pentru nici un motiv intr-un spital... Am ales o clinica particulara si desi a costat ceva, nu regret nici o clipa. Conditii ireprosabile, personal amabil si mai ales profesional. E vorba de clinica President, in case you were wondering :P
Na acum ca am scris cat nu am scris tot anul trecut, ma duc sa mai umplu un tort :D
Sa aveti o primavara frumoasa! >:D<
Si ea e minunea :) Micu', cum ii zicem noi. Desi nu mai e asa de mic :)))
Pe facebook postez cel mai mult, deci acolo o sa le cam gasiti pe toate.
In alta ordine de idei, sa va povestesc un pic despre viata de mamica. Ieri, Bianca a facut deja 3 luni. 3 LUNI! Atat de repede trece timpul, incredibil! Ma uit la hainutele de la inceput si nu imi vine sa cred ca era atat de mica la un moment dat :) Acum avem 6,3 kg, fata de 2,8 kg la nastere. Deci am pus mai bine de 1 kg pe luna :D Viata cu Bianca nu a fost deloc, dar deloc grea.
Desi atat eu cat si Razvi avem experienta 0 legat de bebei, ne-am descurcat mai mult decat ok. De fapt totul a venit natural, parca faceam asta dintotdeauna. Am avut si colici, mai avem inca din cand in cand, dar situatia nu a fost atat ce tragica precum ne asteptam si cum tot auzisem povesti.
In privinta somnului, suntem niste fericiti. Bianca doarme de pe la vreo 9-10 seara pana la 6-7-8 dimineata. Adica toata noaptea :D
Putem sa facem torturi linistiti, o luam cu noi in bucatarie in scaunelul de masina si daca aude mixerul e fericita. Il tinem pornit si daca nu avem nimic de batut, sa stea linistita.
Recuperarea dupa cezariana a fost mai mult decat ok, nu ma asteptam sa fie atat de bine. Si asta tinand cont ca nu am fost never internata pentru nici un motiv intr-un spital... Am ales o clinica particulara si desi a costat ceva, nu regret nici o clipa. Conditii ireprosabile, personal amabil si mai ales profesional. E vorba de clinica President, in case you were wondering :P
Na acum ca am scris cat nu am scris tot anul trecut, ma duc sa mai umplu un tort :D
Sa aveti o primavara frumoasa! >:D<
Si ea e minunea :) Micu', cum ii zicem noi. Desi nu mai e asa de mic :)))
New addition
Da, ea e motivul pentru care am lipsit atata vreme :) Nu am mai facut nici torturi in ultimul timp si nici de gatit nu am mai avut chef.
Bianca s-a nascut pe 4 februarie, a avut 2830 gr si 50 cm. Marti am ajuns acasa si inca ne acomodam :) Dar deocamdata mananca si doarme, in majoritatea timpului. Nu toate noptile sunt tocmai linistite, dar nu ne plangem :)
Fiindca am nascut cu cezariana, deocamdata inca ma refac, dar sper ca din martie sa reincep sa fac torturi.
Razvi e acasa cu mine luna asta si el s-a reapucat de gatit. Adica gatim impreuna, deci speram sa si reusim sa pozam cateva retete si sa postam.
Salata de andive cu portocale si nuci
N-am mai postat o reteta de cateva luni bune, stiu! Dar acum am lasat-o mai moale cu torturile (meaning - nu mai fac deloc pana prin aprilie) si am timp sa gatesc mai mult si implicit sa fac si poze. Mai e o luna pana apare bebe si am zis sa profit un pic de timpul asta, ca dupa aceea sigur o sa am alta ocupatie :)
Mie imi plac salatele foarte, foarte mult! Oricum, in orice combinatie posibila! Asa ca acum ceva vreme mi-am cumparat colectia asta cu retete de salate. Sigur ati vazut si voi cutiutele astea prin librarii. Mai sunt si cu retete de paste, preparate la wok, preparate din peste si mai cateva, nu mai stiu acum exact. Sunt 50 de cartonase individuale cu retete, foarte practice,dupa parerea mea.
Salata asta am mai facut-o o data cu cateva luni in urma si mi-a placut enorm de mult, chiar daca atunci nu am curatat cum trebuie andivele si au fost amare. Adica nu stiu daca asta sa fi fost motivul, cert e ca de data asta andivele au fost doar usor amarui, abia seseizabil.
Oricum, mie mi-a placut salata si data trecuta, cand se simtea bine de tot gustul amarui al andivei.
Daca va plac andivele, incercati-o, e foarte buna! In poza de mai jos, aveti ingredientele. Eu am facut urmatoarele modificari : in loc de 2 inimi de salata romana am pus mijlocul unei salate normale. Deci nu era doar inima, erau si cateva frunze, mai mici ce-i drept. In loc de sirop de sfecla de zahar am pus miere si in loc de ulei de nuci am pus ulei de susan.
Andivele le taiati in jumatate, pe lung si scobiti miezul (cotorul). Curatati portocalele si ceapa.
Taiati bucatele cat de mari doriti legumele si portocalele, maruntiti nucile, dar nu foarte tare si amestecati. Intr-un castronel, puneti toate ingredientele necesare pt dressing, omogenizati si apoi turnati peste legume (si fructe :) ).Amestecati cu grija si lasati vreo 10 minute ca sa se intrepatrunda aromele.
Si gata, ati obtinut o cina usoara si delicioasa :).
Cateva torturi si ganduri
Am tot vrut sa scriu, dar nu stiu de ce niciodata nu mi-am facut timp...am mai facut torturi, nu le-am pozat pe toate din pacate, dar o sa va mai arat totusi cateva.
Am vrut sa facem niste poze si cu "the crew", including the baby(care e inca in the oven :) )dar din nou, lipsa de timp. Si poate dispozitie :)
Am aflat ca o sa avem fetita, cu care o sa facem cunostinta undeva la mijlocul lui februarie. Despre sarcina...nu pot sa spun ca a fost greu, dar nici deloc usor pana acum. La interval de o luna si un pic am facut 2 crize de rinichi, dintre care prima cu internari la urgente & co. Am avut niste dureri absolut insuportabile la rinichiul stang, deci nasterea nu cred ca o sa fie nimic nou pentru mine :) In zilele imediat urmatoare, am facut si febra 40 din cauza infectiei, care a trebuit sa o tratez cu antibiotice.
A 2-a a fost ceva mai "soft", in sensul ca durerile nu au fost chiar, chiar asa de mari, iar febra nu a trecut de 39. Antibiotice again, bifat si infectie la celalalt rinichi, la dreptul.
Acum ma confrunt cu o gripa destul de urata, tusesc de numa', cum de mult nu am mai tusit.
Well, una peste alta, la cate a indurat, bebitza e bine, creste, misca, loveste, deci e foarte activa :)
O sa mai revin cu ganduri pe parcurs, sper si cu poze.
Torturi iulie
After a loooong break, am revenit cu o gramada de poze cu torturi. Ce-i drept in ultima perioada, nici nu am mai facut la fel de multe ca inainte, but I have a good reason : familia noastra se va mari cu un membru! Motiv care nu prea m-a lasat sa stau foarte mult prin bucatarie, sau cel putin nu cu foarte multa placere.
A fost destul de ciudat, cel putin pentru mine, care nu eram DELOC vreo sensibila, acum dintr-o data sa imi fie rau foarte des, sa imi fie greata, SA VOMIT! Geez! Nu cred ca am mai vomitat de pe la vreo 10 ani...Partea cea mai proasta dintre toate e ca imi e teribil de rau de la toate mirosurile care tin de torturi : oua, blat, frisca,unt, margarina.
Pana fac un tort, cel mai probabil e ca vomit cel putin o data. Asta daca nu e Razvi acasa sa faca el parte din chestiile care sunt de-a dreptul insuportabile pentru mine sau nu imi bag 2 dopuri din hartie igienica parfumate in prealabil in nas. Da, stiut, e ciudat...
Well, asta e, doctorul zice ca dupa primul trimestru o sa ma simt mai bine si I'm almost there :)
Am si fost plecati in sfarsit si in concediu, prin tara, dar a fost relaxant si frumos.
Tarta cu spanac si telemea
Am lipsit cateva zile, am fost plecati in Germania. Nu a fost o excursie de fun, ci de nevoie, deci am ajuns acasa rupti de oboseala dupa vreo 2500 de km de condus, cu doar cateva ore de pauza. Razvi a condus majoritatea drumului, eu doar cand el chiar nu mai putea. Somn...nu mai zic. Oricum, am reusit sa mergem si la cumparaturi putin, am cumparat multe chestii si din nou am regretat ca stam in Romania... Am gasit lucruri incredibil de ieftine si calitative, diversitate mare (si am fost intr-un supermarket destul de micutz dintr-un orasel). Well, asta e. Ne conformam, ca n-avem ce face si speram la mai bine.
Si sa va povestesc de tarta acum.
Pana sa incep sa gatesc, nu imi placea spanacul. Nu mancam deloc, exceptie facand datile cand mama imi spunea ca daca mananc, o sa fiu rosie in obraji! Evident, asta se intampla la doar cativa ani, ulterior am descoperit ca exista blush, nu trebuie neaparat sa mananc spanac :P
Dar avand in vedere ca lui Razvi ii place, am gatit si spanac. Am descoperit intre timp si eu ca e chiar bun :P
Si fiindca in piete a aparut spanacul proaspat, am facut tarta asta. Reteta am luat-o dintr-o revista. Nu mai stiu din care, ca am cu sutele :D
Avem nevoie de:
- o foaie de aluat foietaj (eu folosesc doar Bella si sunt foarte incantata. Are gust foarte bun, creste frumos intotdeauna. Imi place de numa'!)
- 400 gr spanac
- 250 gr telemea
- 1 ceapa
- 3 oua
- 100 gr smantana
- 2 lingurite amidon
- sare, piper (daca e branza destul de sarata, nu mai e nevoie de sare)
Se curata spanacul, se spala si se opareste putin. Se lasa sa se scurga, se stoarce, apoi se toaca. Nu chiar asa marunt ca si pentru piure,mai grosier. Se toaca ceapa si se caleste in cateva linguri de ulei. Se adauga si spanacul si se calesc impreuna putin.
Se amesteca ouale batute cu branza rasa, smantana si amidonul. Jumatate din compozitie se amesteca cu spanacul si ceapa.
Foietajul se pune intr-o tava de tarta sau de tort (eu am pus in tava de tort cu diametrul de 26 cm.) Se toarna compozitia cu spanac, si peste turnam si compozitia simpla de oua, branza si smantana.
Dam la cuptorul incins la 200 de grade pana se rumeneste frumos foietajul.
Noi am servit cu o salata asortata. A fost o cina foarte, foarte buna!
Supa-crema de mazare uscata
Asta e prima supa-crema pe care am facut-o. Si ne-a placut :) Unde mai pui ca se face foarte usor, conditia e sa ai un robot sau un blender.
Eu am pus asa, dar puteti sa improvizati, dupa propriul gust :
- un pachet de mazare uscata. Nu mai stiu cate grame avea, cred ca 500.
- 1 morcov
- 1 patrunjel
- 1 ceapa
- o bucatica de telina
- chimion macinat
- paine pentru crutoane
- ulei de masline
Mazarea o lasam la inmuiat in apa rece cu o seara inainte.
Restul legumelor le taiem cubulete si le calim in putin ulei.
Adaugam si mazarea si acoperim cu apa. Lasam la fiert 20 de minute.
Crutoanele le facemin felul urmator : taiem cateva felii de paine cubulete, le asezam intr-o tava teflonata si le stropim cu ulei de masline si deasupra presaram chimion.
Le dam la cuptorul incins la 180 de grade pentru aprox 15 minute.
Pentru supa,stoarcem legumele de zeama, dar zeama o pastram. Punem legumele in blender, le mixam si adaugam treptat din zeama pastrata separat, pana ajungem la consistenta dorita. Condimentam cu sare, piper si chimion macinat.
Servim cu crutoane.
Pofta buna! ;)
Cheesecake cu ricotta si cioco alba
Nu am mai facut de mult cheesecake. De fapt, aproape uitasem cat e de buuuunn!!! Si pentru ca intr-o zi, m-am trezit ca eu sunt singura din familie care e disponibila sa mearga la sat (undeva la 13 km de Timisoara), am zis ca o sa si gatesc in timpul ce o sa imi ramana liber. Adevaratul motiv pentru care trebuia sa merg erau...puii!! Da, mama a pus o closca. Si cum ai mei nu erau acasa, iar Razvi era si el la lucru eu trebuia sa merg sa fiu moasa. Chestie de care imi era teribil de frica, avand in vedere ca eu nu am mai pus mana pe o closca ever!!! Dar stiam ca nu sunt foarte prietenoase...
In fine, mi-am luat inima in dinti, m-am urcat in masina si am plecat spre Sanmihai. Aventura cu puii si niste poze as putea pune intr-o alta postare, aici o sa va povestesc despre cheesecake. Si despre marea bucurie ca in bucataria mamei aveam lumina naturala pentru poze :D.
Reteta e din GoodFood din martie, care mie personal mi s-a parut cel mai reusit numar de pana acum.
Avem nevoie de:
Pt blat:
- 100 gr unt topit
- 250 gr biscuiti digestivi(eu am folosit ceva biscuiti cu fulgi de ovaz si fulgi de ciocolata, cumparati de la Kaufland, la kg)
Pt crema:
- 500 gr ricotta
- 200 gr ciocolata alba
- 6 linguri de lapte
- 2 plicuri gelatina
- 300 ml frisca lichida
- 50 gr zahar pudra
- 2 oua mari, cu albusurile separate de galbenusuri
Pt decor:
- capsuni
- fulgi de ciocolata alba
- 1 plic gelatina pentru tarte (tortenguss)
Se incalzeste cuptorul la 200 grade. Se topeste untul intro cratita mica sau la microunde. Se zdrobesc biscuitii. Peste ei se toarna untul topit, se amesteca, apoi se preseaza pe fundul unei tavi rotunde cu pereti detasabili, tapetata cu hartie de copt. Eu am facut intr-o tava cu diametrul de 26 cm.
Se da la cuptor 6 minute, apoi se lasa la racit.
Se pun ciocolata si laptele intr-un bol. Se topesc pe bain-marie sau in microunde. Se bat laolalta ricotta, frisca, zaharul si galbenusurile. Intr-un bol separat se bat albusurile.
Se amesteca compozitia cu ciocolata si cea cu ricotta, apoi se incorporeaza cu grija albusurile.
Cele 2 plicuri de gelatina se hidrateaza cu vreo 6-7 linguri de apa rece, selasa 10 minute sa se umfle, apoi se pune pe bain-marie pana se topeste gelatina.
Se incorporeaza gelatina in crema de branza.
Se ung marginile tavii cu un servetel de bucatarie imbibat cu ulei.
Si se toarna crema peste baza de biscuiti racita.
Se lasa la frigider cateva ore sau peste noapte. Eu am decorat cu capsuni si cu aschii de ciocolata alba, pe care le-am facut cu cutitul de curatat legume.
Am taiat capsunii in jumatate, apoi i-am scufundat pe fiecare in gelatina pentru tarte(din aceea transparenta nu rosie) preparata conform instructiunior de pe ambalaj.
Si un close-up, de bucurie ca aveam lumina naturala :P
Si cam asa arata feliuta :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Torturi si prajituri
Flori cu stil
Foto-video
Lista mea de bloguri
